Nu am smuls eu
sâmbur din miez,
culoarea nici măcar
n-a existat, rotundă
ci doar un dulce
portativ imens
panglică de început
imens fecundă.
N-am gustat
dulceața făr'de limbă
mersul dinspre genunchi
nu l-am tocit și tac
mă-mpleticesc aiurea
într-o secundă
pasul îl am de fier
sigur de rac.
Nu am ales
stânca ce cade
nici nor de ploi prea gri
mă tem de pauza din ape
de peștii mult prea vii
de curgerea în șoapte
de prin grădini
de trandafiri pustii.
Nu am mai smuls
dinte demult stricat
nici sânge cald din venă
căzând umil am pronunțat
scrisoare fără temă
cuvânt fără păcat
iubire fără schemă
și crez fără să zbat.
19 06 2012
ȘTEFAN OANĂ
-->
Comentarii