ştiu de ce ţi-a plăcut lutul acela nemodelat
şi bătut de vânt în toate părţile. Fumega
albastru. Aşezat pe faleză, la o margine de apă,
l-ai udat cu o lacrimă cât să-l poţi modela.
Ai plecat apoi.
N-ai lăsat
decât fărâme
(din mine)
sub forma lutului. Sufletul l-ai luat. Scot
doar rotocoale în aer
şi purtate de ape
spre tine
să ştii
că te aştept
să-ţi odihneşti
capul în braţele mele când te vei gândi la mine.
-->
Comentarii