vă sprijiniţi de cuvintele mele. Nu sunt
digul de pe care să priviţi zarea. Veţi
aluneca şi nu va fi nimeni
să-ntindă o mână. Eu sunt fericit
în nefericirea mea când scriu un cuvânt
şi albastrul se umple de stele. Sunt
ale sufletului (stelele).
Luminează-n roşul meu
şi
ziua
şi
noaptea.
12.06.2014, ora 18,16’

Comentarii
si eu iti si va multumesc voua- stelelor Gabriela, o seara frumoasa, Marius
Noi doar admirăm ... stelele!