Nu, anii nu ...

[Chiorean Aurel]

Nu, anii nu ...


Nu, anii nu te ating, furându-ți din lumină,
nici ploaia care cade, sub genele de îngeri,
rămâi străjer al nopții, cu unica ta vină,
de-a fi frumoasă-n toate, la marea mea de plângeri.

Tu izvoresti în codru, din colțul dat luminii,
râvnești din răsputeri, departele aproape,
eu, scriu iubito, toamna, în rânduri taină pâinii,
când rază ta se-ntinde, la porțile de ape.

Mai scriu și depre trenul ce te-aducea în gară,
de muntele ce tace,visând atâtea râuri,
de păsări ce tomnesc, în doine vânt de vară
și de pădurea care se clătina în brâuri.

Scriu de visarea noastră, de hora de săruturi,
de visul meu cel care cere tain doar lumii,
de clopotul furtună, ce bate-adânc în inimi,
când împărțind văzduhul se lasă pradă lunii.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]