Nu cădeți pradă mirajelor

[maria giurgiu]

Corabia vieții noastre
Lâncezește azi
în derivă,
prizonieră a disperării,
pescăruș cu aripile frânte
pe marea Sargaselor!
Noi iubite, laoală cu marinarii
agonizăm febrili, istoviți
pradă hazardului.
Suntem prizonieri pe aceeași barcă
și totuși...
fiecare, solitar în universul lui.
Deodată,
văzduhul Încremenit
de săptămâni nesfârșite
Se tulbură!
-Ce-i cu corul acesta de îngeri,
Întrebi, încercând să te scuturi
de ceața pe creier,
ce te-a îndobitocit?
-Cred că ai halucinații,
vreau să-ți răspund
dar tot mai mulți
aud amețitoarea
chemare, din larg,
trecând pe lângă
insula sirenelor!
-Uraa! Uraaa, răcnim
fericiți pentru o clipă,
bulucindu-ne să răspundem
ispitei!
Pe ecranele orizontului limitat
al minții,
de condiția noastră de turmă
apar imediat însă,
scrise cu litere de foc
aspre poruci ale păstorilor,
ce ne țintuiesc de catarg.
Sunt bine hrăniți
călări pe bidivii cu șapte capete
de balauri,
înarmați
cu biciul legilor și câini fioroși
de vânătoare.
-Atenție, marinari nefericiți!
Astupați-vă urechile
în fața cântecului vrăjit al sirenelor,
dacă vreți, să nu sfârșiți
îghițiți de valuri
sau între colții rechinilor!

[Lenuş Lungu]

Cu mare drag!

[maria giurgiu]

Mulțumesc  cu drag! 

[Lenuş Lungu]

Minunate versuri. Felicitări!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]