Am cunoscut iubirea când nu ştiam s-o strig
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger ştia să o asculte.
Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... şi-n foşnetul câmpiei
În strigătul de frate şi grija de bunic,
În primul fir de iarbă şi-n greierul cel mic.
În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Şi este-acolo sus şi-n zori când ele pier.
Câtă iubire Doamne ai pus pe lângă noi !
Dar orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,
Împovăraţi de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne… călcăm peste iubire.
-->
Comentarii
acest fluture l-am fotografiat pe mina mea , in sera tropicala din Honfleur, unde fluturii sint in libertate
Calde si sincere felicitari pentru acest poem de iubire. Ati luminat cuvintul cu acesta sensibila si intensa trairie, IUBIREA , un sentiment atit de minunat, simplu si totusi atit de dificil de inteles de unii.Multumesc , multumesc , ati infumusetatat dimineata mea.
Minunate versuri..Felicitări!
Superbe versuri...Felicitari!
Iubire esti Tu , trebuie sa stii si cum sa fiii Tu-Iubire, sa iubesti si sa te iubesti din Iubire , doar pentru Iubire
Câtă iubire Doamne ai pus pe lângă noi !
Dar orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,
Împovăraţi de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne… călcăm peste iubire.
Iubirea este atat de aproape..ea e pretutindeni..doar ca nu prea o baga nimeni in seama! Un poem foarte inspirat,cu un ritm al versului si o bataie a inimii pe masura! Felicitari!