Nu fac ...
Nu fac, să ştii, colecţii din destine,
nici zgomot pentru un dor, sau urma lui,
tu, unde eşti, cum te înţelegi cu tine ,
când ploi încerci. apoi le taci, sau spui ?
Nu-mi regizez prezentul în secvenţe,
nici vise nu îmi ţes în fructe coapte,
un dor te digerează-n aparenţe,
când pun deoparte, un cuvânt în şoapte.
Nu-s labirint, nici capăt de pământ,
eu nu rulez ca episod, concesii,
fac cruce când rostesc câte un cuvânt,
abandonat în lumea de impresii.
Mă simt atât, un om, un vis, o stradă,
o replică de viaţă-n continuare,
ţi-am oferit cândva prima zăpadă,
tu, cum mai eşti, eşti tu ...pe unde oare?
-->
Comentarii