Nu-ţi fie teamă

Nu-ţi fie teamă
(GV)
 
Nu-ţi fie teamă, cerul meu-i cuvinte
şi aripile-mi cresc în depărtare,
am lacrimi multe, palma mi-e ferbinte,
dar le adun pe toate ...în cântare !
 
Nu-ţi fie teamă, nici de crengi cu muguri,
acolo sunt, chiar de ţâşnesc, tăceri,
am inima în ei şi arde ruguri,
alintă-mă cu doru-ţi adieri !
 
Nu-ţi fie teamă, de-întrebări...cuvinte
de pieptu-mi ce vibrează o dorinţă,
de mă strecor din viaţa mea pustie,
vibrând din depărtări..o neputinţă !
 
Nu, neputinţa mea nu-i depărtare,
ci dorul de-a şopti în simţăminte,
lumina mea, ce străluceşti altare,
eu spun că te iubesc...fără cuvinte!
 
Priveşte-n depărtare când te închini,
priveşte-mi zarea, sfârtecă-i menirea,
coroana mea, mai are încă spini,
dar o hrăneşte-n doruri, doar iubirea !
 
Aş vrea să fim mereu doar amândoi
să fim de este noapte, de e zi
şi să sfiintim în dragoste un "doi"
osânda sfântă în taina de-a iubi !
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->