Ai să-mi spui că mă vrei
Și va fi prea târziu.
Cornul lunii, pustiu,
Ne va ține temei.
Ai să-mi spui că ne-am fost
Două rime-n poem.
Nu de asta mă tem,
Ci de vieți, fără rost!
Am să-ți spun că mai sper
Să ne naștem din nou.
Al iubirii ecou
Este veșnic mister.
Nu-i sonet, n-aș putea
Să mai mângâi o stea.
Comentarii
Va multumesc! :)
Minunate versuri Ella!
Frumos! Am poposit cu drag!
Ai sa-mi spui ca mai speri ca ne nastem din nou, al iubirii ecou ca-l simtim permanent... Am rastalmacit versul, dar e atat de minunat, ca nu ma pot abtine sa nu transmit acest comentariu. Si eu simt bucuria sperantei... dar ea, speranta, visul, vor reveni vreodata?