Nu mai judecați pentru sinceritate, clipa, simțițind-o
săracă-n multe așteptări, printre cioburi răsfirată,
bolnavă-i la secret de neîncredere și calitate…
Clipa-i doar bolnavă de-o fericire pe care numai noi
o vom putea prinde-n simțiri, nu-i denigrați tăcerea
din vorbire crezând că cea de mâine va fi cânt,
n-o aruncați pe ale vieții-nfundături când iarna-i grea
și ne-ncercă-n zbor. Când primăvara răsare-n noi,
c-un soare cald și viu, nici-o rană nu va mai fi fără leac
căci din pământ lăstarii verzi ai clipei străpung…
Când razele seninului pe umeri ne ajung și mări de liniște,
în noi se nasc, doar treziți la realitate, din cioburi adunați,
vom înflori în primăvară ca floarea de cireș,
Căci tot ce a fost durere-n noapte
în dimineți dispare, doar în răsărituri calde ale iubirii vom birui.
-->
Comentarii