NU M-AM SĂTURAT DE TOAMNĂ

Mă chinuie un gând banal

Venit în zori, autumnal,

De ce-ai plecat fără să-mi spui

Toamnă, rebel-a nimănui?

Aveam contract semnat tacit,

Dar vântul gol l-a rătăcit,

Iar ploile cu gust de cer

M-au îmbătat cu somnifer.

Am vrut să te mai țin nedrept

În buzunarul de la piept,

Să gust culorile ce-ți sunt

Comori născute din grăunt.

Tu ești alintul meu gălbui

Ca puful moale de gutui,

În versuri eu te-am îmbrăcat

Dar tu prea repede-ai plecat.

În urma ta, sub trena gri,

Ai adunat fără să știi,

Bucăți de vară mult prea dulci

Pe care-n iarnă să le-arunci.

Eu nu m-am săturat acum

De gustul tău cu mult parfum,

Și mi-e prea greu să te aștept,

Încă un an, plângând nedrept.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->