NU MĂ CĂLCAȚI PE SUFLET !
Drumul vieții este lung,
Dar mă-mpunge cu sfârșitul;
N-am motive să mă plâng,
Pentru toți e... începutul.
*
Cine să mă mai conducă
Pân’ la locul de odihnă?
Toți țin de locul de muncă…
Am murit, are cineva vreo vină?
*
Trece mortul; piază rea!
Cimitirul e aproape.
Neamurile-și spun părerea:
Cum a fost, Tu, iartă-l, Doamne !
*
Vine-o voce din eter…
Sau, poate, e din sicriu:
„Iertare vouă nu vă cer,
Puțini sunteți ce mă știu…
*
Toată viața m-ați hulit.
Nu lăsați lacrimi să curgă!
E un semn că v-am iubit?
Ar fi… rod bogat în pârgă.
*
Pe panta ce coboară lin
Spre locul cu verdeață,
Acum, într-un sfârșit de-april
M-aș dezbrăca de viață.
*
Pe stârvul care nu-l mai simt
Jucați-l cu botforii!
Ar fi plăcerea ce-o presimt
Ca un parfum al florii.
*
Invidia mi-ar arde-n scrum.
Aș arde vers, pamflet…
Dacă pe ultimul meu drum
Nu m-ați călca pe suflet”.
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii