NU MĂ DISTRUGE...
Nu mă distruge vidul,nici depărtări-imperii,
nici trestii care prind să se resfire-n țărmuri,
căci frunza care cade, în dorul tău puzderii,
tu o cuprinzi lumină și o-nfloresti în muguri.
Când cade frunza mea, mai moare un cuvânt,
dar tot așa se-ntâmplă eu cânt pe-aceleași coarde,
iubirea ta sublimă dă inimii avânt,
eu împărat-nebunul, bat mările cu joarde.
Tu poți să fii lumină, eu un adânc coleric,
pot să vorbesc o zi să nu te-ntreb nimic,
tu luminezi un drum când sunt în întuneric,
iar dacă-s jos zâmbești și pot să mă ridic.
Nu mă distruge vidul și nici o depărtare,
de care parte luntrea să trec cândva m-așteaptă,
eu sunt păcatul toamnei, o ploaie peste mare,
iubire -veșnicie, către o lume dreaptă.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Multumesc mult tuturor!Ucu
eu sunt păcatul toamnei, o ploaie peste mare,
iubire -veșnicie, către o lume dreaptă. Felicitari....superbe versuri!!!
Frumos!
Frumoase versuri Ucu!