NU MĂ DISTRUGE...

NU MĂ DISTRUGE... 


Nu mă distruge vidul,nici depărtări-imperii, 
nici trestii care prind să se resfire-n țărmuri, 
căci frunza care cade, în dorul tău puzderii, 
tu o cuprinzi lumină și o-nfloresti în muguri

Când cade frunza mea, mai moare un cuvânt, 
dar tot așa se-ntâmplă eu cânt pe-aceleași coarde, 
iubirea ta sublimă dă inimii avânt, 
eu împărat-nebunul, bat mările cu joarde. 

Tu poți să fii lumină, eu un adânc coleric, 
pot să vorbesc o zi să nu te-ntreb nimic, 
tu luminezi un drum când sunt în întuneric, 
iar dacă-s jos zâmbești și pot să mă ridic. 

Nu mă distruge vidul și nici o depărtare, 
de care parte luntrea să trec cândva m-așteaptă, 
eu sunt păcatul toamnei, o ploaie peste mare, 
iubire -veșnicie, către o lume dreaptă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc mult tuturor!Ucu

  • Broken-Doll.jpg

  • eu sunt păcatul toamnei, o ploaie peste mare, 
    iubire -veșnicie, către o lume dreaptă. Felicitari....superbe versuri!!!

  • Cum sa spun cât îmi place? Cum să spun cum mă simt când îţi citesc versul? Nu am cuvinte .... Ştiu doar că-mi vibrează sufletul ...
  • Frumos!

  • Frumoase versuri Ucu!

Acest răspuns a fost șters.
-->