ţipă disperarea
parte din mine fiindu-ţi ştiu că e a ta
privirea amuţită alint în pragul casei
leagăn de copil scâncet şi un cântec
bruscări de ritm măsuri forţate ignoră tot
şi timpii
cum stau aliniaţi aşteptându-şi rândul
clipele frumoase dispar resemnate
în vid ochi şcoşi din găuri cad gânduri
şi
nu mă privi
când vrei să îmi ascunzi ceva

Comentarii
Vă mulţumesc pentru trecere şi comentarii! Cu mare drag, Maria!
Nu mă privi când vrei să îmi ascunzi ceva!...
Frumos!
Frumoase versuri!
Frumos!