Făcuse timpul preajma goală,
hotarul orhideei, apă…
nici prea curată, nici murdară,
sub văzul meu scurgerea-şi sapă.
Umblau nisipuri vorbitoare,
prin cosul unui ochi fantastic.
Zări îmi clădeau pene-n spinare
de albatroşi ucişi năpraznic.
Nu mă treziţi prin lan de frezii
căzute-n scrumul sublimat!
Din noi, asemenea zăpezii,
în alb, tacerea ne-a legat.
Ce-ţi pasă ţie oare, lume,
c-al meu menit bârlog e-n mit?!
Nici în delir, cu-n ochi spre mine,
abisul nu mi l-ai păşit.
Din culpă, pentru brumi albastre,
îmi cad stihiile-n genuni.
Tic-tac de rouă plânsă-n astre,
opac mi-e timpul ce-l îngâni.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii
Minunate versuri.
Din culpă, pentru brumi albastre,
îmi cad stihiile-n genuni.
Tic-tac de rouă plânsă-n astre,
opac mi-e timpul ce-l îngâni.
Frumoase versuri, felicitări !