Nu mă treziţi, vă rog!

Făcuse timpul preajma goală,
hotarul orhideei, apă…
nici prea curată, nici murdară,
sub văzul meu scurgerea-şi sapă.

Umblau nisipuri vorbitoare,
prin cosul unui ochi fantastic.
Zări îmi clădeau pene-n spinare
de albatroşi ucişi năpraznic.

Nu mă treziţi prin lan de frezii
căzute-n scrumul sublimat!
Din noi, asemenea zăpezii,
în alb, tacerea ne-a legat.

Ce-ţi pasă ţie oare, lume,
c-al meu menit bârlog e-n mit?!
Nici în delir, cu-n ochi spre mine,
abisul nu mi l-ai păşit.

Din culpă, pentru brumi albastre,
îmi cad stihiile-n genuni.
Tic-tac de rouă plânsă-n astre,
opac mi-e timpul ce-l îngâni.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Minunate versuri.

  • Din culpă, pentru brumi albastre,
    îmi cad stihiile-n genuni.
    Tic-tac de rouă plânsă-n astre,
    opac mi-e timpul ce-l îngâni.

    Frumoase versuri, felicitări !

Acest răspuns a fost șters.
-->