sare uimită, de lacrimi, amară
nici nopți senine din fostul meu vis
doar ziua roade flămândă fugară
graniță verde din ochi sumbru de abis
biserică tristă unde de fapt să te caut
rugă insipidă înfiptă adânc în podea
false note de aur fierbinte din flaut
ce cântă lipsă de cer sub aprigă stea
nici aripi întregi să zguduie cerul
nici plumb fierbinte înodat în trăiri
moare tangibil din noi și misterul
iubind anost foste pierdute iubiri
nu am și cred că nici n-am avut
reală nicicând în sus înflorirea
doar strigare-nfundată de surdo-mut
ce trist cântă ciung, în versuri, uimirea
nici urme de trecere, firav, pe aici
peniță îndoită sub greaua-i povară
negru uimit cu scânteie de licurici
sare înfiptă în doruri, amară.
19 03 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Cu drag, Lenus!
Am lecturat cu plăcere aceste versuri frumoase
Multumesc mult, Mihaela!
Superbe versuri, Ştefan.