Trecea pe muchii de sare fără să se clatine
prinzându-se cu mâinile goale de cer, în echilibru
nu-l împingea nimeni, se juca cu propriul eu
secătuit de constrângeri.
Nici liniile drepte, curbe ori frânte împreună
nu vor trece mai departe fără să-şi bea norocul
roţile stelelor le vor da imoldul de siguranţă
deasupra de îndoiala care se manifestă în oameni.
În cine inelele se prind unul de altul pe muchii
şi îngălbenesc în inima cuprinsă de virtute?
Între aşteptări nu mai încape teama
pâlpâie flacăra calmă închisă-n verbe
cu semne săpate în pietre pierdute sub ape
despre comori uitate, să nu se fure.
-->
Comentarii