Nu mai strigaţi în numele fericirii
Voi care vă hrăniţi cu drame şi deveniţi înţelepţi
Din istoria războaielor,
Nu mai faceţi jocurile foamei
Ca un blockbuster sclipitor în HD
Voi care închideţi uşa ghetoului în care
Încă se cerşeşte firimitură de pâine,
Nebunilor!
Se moare atât de uşor încât scuipaţi pe veşnicie şi nu vă este milă
De nici o pasăre kiwi, de nici un copil rătăcit prin dunele de plastic,
Nu faceţi decât să număraţi câţi sclavi se mai vând
La licitaţiile virtuale şi după aceea
Vorbim despre fericire!
Vorbim de dieta cu care ne subţiem conturul şi dăm epidermei
Ultimul parfum ce nu anunţa viermele începând să roadă
În miezul celulei explorată până la proton,
Nu mai căutaţi empatii, când dincolo de zid
Se împuşcă la nimereală sau la ordin,
Nu mai atârnaţi steaguri în numele libertăţi alungate în ultima junglă
In numele democraţiei care mă obliga să dacă când sunt lovit ori scuipat
De o minoritate migrând prin cultura ce se da cu capul de pereţii
Unei virtuţi ce rămâne în grafitty să-şi anunţe plecarea
Spre insulele unde se poate vorbi
Fără cenzura culorii sau a sexului,
Nu mai credeţi că nu există, că nu a existat şi nu va exista!
Dumnezeu nu e o moschee, nu e o catedrală, nu este o piramidă!
Nu este principiul dominoului şi al clonării 5G!
Dumnezeu se simte, se aude, se speră, se tace!
Când se scurtcircuitează curentul electric şi mai emitem doar
Pe bateria de litiu a inimii
Până la prima galaxie unde
Dumnezeu se simte, se aude, se spera, se tace!
-->
Comentarii
Superb!