Am îmbrăţişat femeia cu câte o pasăre în fiecare zi
şi a învăţat să cânte,
în fiecare dimineaţă
pe mai multe voci fără cuvinte.
Mă privea c-un zâmbet abia schiţat aproape enigmatic
dintr-un tablou nedesprins de culorile reci
ale zidulurilor între care se închid
toate comorile de surâs ale lumii
care rămân înăuntrul nostru.
E imposibil să-mi aduc aminte
cum a urcat prin mine femeia
pe scara din frânghii
ruptă-n silabele nopţii.
-->
Comentarii