Nu mi-as fi...

Nu mi-aș fi...


Nu mi-aș fi închipuit niciodată că șoaptele
vor deveni cuvinte, în insomnia lor,
iar tăcerile poveri, născând ziua,
pentru o inimă, pe care
o îngână, ca o dezlegare
răsărind ziua.

Nu mai caut în zestrea vieții ziua de ieri,
ca să nu răscolesc tăceri nepăsătoare,
sau visele, care încă le mai am
pe mâini, curgând prin degete,
la un adevăr distanță.

Fă risipă din visul meu mare, brăzdat doar
de iubire și strigă-mă cuvânt,sau visează-mă
când ești trează,
clipa ta, rămasă în palmă-ți orfană.

Mă voi răstigni în gânduri,
pentru o vreme de somn diform,
îngăduindu-mi să zbor,
din ființa mea prea strâmtă
spre versul tău, ca să mă asculți,
Universul meu...TU vrei ?

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->