nu mi-e frică de moarte

nu mi-e frică de moarte

 

nu mi-e frică de moarte, a zis muritorul,

dar mai lăsaţi-mă o clipă să privesc răsăritul,

mi-au ieşit privirile din ţâţâni

şi văd numai vulpi argintii pe un câmp;

parcă şi stelele au început călătoria

catastrofală a liniştii peste superbe linţolii

de cer presărate cu albăstrele;

în aceste clipe moartea s-a ascuns într-un

neuron şi tot aleargă prin creier

să găsească o gaură neagră;

insomnia îşi flutură aripile pe lângă mine,

cuvintele se plimbă pe un funicular

de la nord la sud căutând azimutul iubirii

şi silabele râd de egoul nostru

plin de insatisfacţii unde vorbele

îşi pierd fluiditatea şi curăţă de rugină amintirile;

câteodată ne jucăm viţa la zaruri

cu zeii care vor să ne bea sângele,

zeii nu pierd niciodată în acest joc,

rătăcesc schizofrenic prin noi

în paşii mărunţi ai acestui secol

în timp ce femeia se fardează cu tempera

într-o mansardă a singurătăţii…

 

luni, 3 august 2015

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->