nu mi-e frică de moarte
nu mi-e frică de moarte, a zis muritorul,
dar mai lăsaţi-mă o clipă să privesc răsăritul,
mi-au ieşit privirile din ţâţâni
şi văd numai vulpi argintii pe un câmp;
parcă şi stelele au început călătoria
catastrofală a liniştii peste superbe linţolii
de cer presărate cu albăstrele;
în aceste clipe moartea s-a ascuns într-un
neuron şi tot aleargă prin creier
să găsească o gaură neagră;
insomnia îşi flutură aripile pe lângă mine,
cuvintele se plimbă pe un funicular
de la nord la sud căutând azimutul iubirii
şi silabele râd de egoul nostru
plin de insatisfacţii unde vorbele
îşi pierd fluiditatea şi curăţă de rugină amintirile;
câteodată ne jucăm viţa la zaruri
cu zeii care vor să ne bea sângele,
zeii nu pierd niciodată în acest joc,
rătăcesc schizofrenic prin noi
în paşii mărunţi ai acestui secol
în timp ce femeia se fardează cu tempera
într-o mansardă a singurătăţii…
luni, 3 august 2015
-->
Comentarii
Cu stimă, d-le Muntean!
Admirabil!
Mulţumesc Mihai Toma pentru ilustrare.