Nu mi-e

Nu mi-e lumina...

Nu mi-e lumina încă istovită,
chiar dacă mi-e scăpată de sub pleoape,
către o zare-n doruri răvășită,
când străjuiesc alt dor ce-l țin aproape.

Adaug pașii mei în largul zării,
aceia care sper că mă vor duce
lumină sub povara grea a dării,
să redevin copil, într-o răscruce.

Trăiesc speranțe-n clipa noastră sfântă
când largul mării își dansează-un val,
împins de spini ce-n carne mi se împlântă,
nefiind iubito, decât un străin la mal.

Ai să te-oprești și ai să-mi vezi povara,
sub clipa toamnei, petrecute-n doi
ai să-ți retragi atunci, pe loc ocara,
rostind în veci cuvântul, amândoi.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->