Noi nu am obţinut nimic degeaba.
S-a luat întruna pielea de pe noi.
Plângând ne făceam in tăcere treaba,
În jug, asini la carul cu nevoi,
Privim cum nu se lasă spre a fi clintită,
Această piramidă care am clădit,
Prin lipsa noastră vinovată de voinţă,
În tot ce-a fost al nostru i-am sădit.
I-am aşezat aici, pe starea noastă
Şi au adus de aiurea-n jurul lor,
Tot ce era mai rău în astă lume,
Spre a le fi la toate de-ajutor.
Azi am ajuns mai rău ca niciodată.
Vânduţi cu totul la ce-a fost mai rău.
Nu am visat să fie aşa vreodată
Din rău să nască– întruna tot mai rău.
O suportăm şi disperaţi băgăm de seamă,
Că n-om scăpa de asta prea curând.
Trişti constatăm cu adâncă-amărăciune,
Că încontinuu tot mai mulţi se vând.
Se vând mereu pe bine şi arginţi,
Cu mult mai mulţi decât primeau odată,
Ei nu se vând pe ei şi-ai lor părinţi,
Vând tot ce-nseamnă neamul, laolaltă.
Ne urgisesc crezând c-or moşteni pământul.
Ne vlăguiesc şi ne distrug în voie.
Ne-au făcut dependenţi doar de nevoie.
Noi mai avem scăpare doar mormântul.
Ah, cum mai crede omul în scăpare!
Ca fiara încolţită în pădure,
Când vede-n umbră loc de evadare
Şi chiar de acolo-i sare moartea în spinare.
E un blestem să nu ieşi la lumină.
Doar bănuieşti c-ar exista din umbră,
Ştii? Partea dinainte sumbră,
Doar moartea adevărul ţi-l declină.
Să vă ferească Dumnezeu Cel Mare,
De răzvrătirea-ascunsă în cel umil,
De mămăliga fără de fitil,
De răzbunarea celui care moare!
Comentarii
Să vă ferească Dumnezeu Cel Mare,
De răzvrătirea-ascunsă în cel umil,
De mămăliga fără de fitil,
De răzbunarea celui care moare!
Versuri pline de adevăr, felicitări !