Nu se mai poate

1979315211?profile=original 

 

Noi nu am obţinut nimic degeaba.

S-a luat întruna pielea de pe noi.

Plângând ne făceam in tăcere treaba,

În jug, asini la carul cu nevoi,

 

Privim cum  nu se lasă spre a fi clintită,

Această piramidă care am clădit,

Prin lipsa noastră vinovată de voinţă,

În tot ce-a fost al nostru i-am sădit.

 

I-am aşezat aici, pe starea noastă

Şi au adus de aiurea-n jurul lor,

Tot ce era mai rău în astă lume,

Spre a le fi la toate de-ajutor.

 

Azi am ajuns mai rău ca niciodată.

Vânduţi cu totul la ce-a fost mai rău.

Nu am visat să fie aşa vreodată

Din rău să nască– întruna tot mai rău. 

 

O suportăm şi disperaţi băgăm de seamă,

Că n-om scăpa de asta prea curând.

Trişti  constatăm cu adâncă-amărăciune,

Că încontinuu tot mai mulţi se vând.

 

Se vând mereu pe  bine şi arginţi,

Cu mult mai mulţi decât primeau odată,

Ei nu se vând pe ei şi-ai lor părinţi,

Vând tot ce-nseamnă neamul, laolaltă.

 

Ne urgisesc crezând c-or moşteni pământul.

Ne vlăguiesc şi ne distrug în voie.

Ne-au făcut dependenţi doar de nevoie.

Noi mai avem scăpare doar mormântul.

 

Ah, cum mai crede omul în scăpare!

Ca fiara încolţită în pădure,

Când vede-n umbră loc de evadare

Şi chiar de acolo-i sare moartea în spinare.

 

E un blestem să nu ieşi la lumină.

Doar bănuieşti c-ar exista din umbră,

Ştii? Partea dinainte sumbră,

Doar moartea adevărul ţi-l declină.

 

Să vă ferească Dumnezeu Cel Mare,

De răzvrătirea-ascunsă în cel umil,

De mămăliga fără de fitil,

De răzbunarea celui care moare!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Să vă ferească Dumnezeu Cel Mare,

    De răzvrătirea-ascunsă în cel umil,

    De mămăliga fără de fitil,

    De răzbunarea celui care moare!

    Versuri pline de adevăr, felicitări !

  •  

    Ştergere

Acest răspuns a fost șters.
-->