Nu mă vezi
stau sub o aripă de pescăruş,
scrutez marea
rezemată de ţărmuri
şi-mi simt inima cum urcă
ca valurile în furtună.
Tu-mi frângi aripa,
se înclină într-o parte
şi nu vreau să mor,
vreau să-i fiu sprijin şi povară.
Sunt aerul din oasele lui,
îmi cresc şi mie pene,
le ridic în bătaia vântului.
Sunt la fel de ager la peşti,
nu se prind
că-i salt atât de cuminte.
Unii au solzii roş-argintii,
mă fac să-i mângâi
şi-i scap.
-->
Comentarii