locuieşti, imagine sepia ştearsă,
ascunsă într-o fantă de gând,
încerc să te pictez cu amintirile mele fără tine
şi nu mai ştiu dacă eşti tu sau eu.
Tu m-ai născut,
acum te nasc eu...
femeia tânăra din fotografie a încărunţit
cu ridurile mele,
o pornesc înapoi pe urmele tale
prin rana rămasă deschisă,
te-ai cuibărit ca un făt în refuzul
de a te lăsa născută,
creşti cenuşie, goală de tine, înfiptă
în inima ţărânei mele,
îţi văd zâmbetul încleştat pe buzele mute,
cu notele vocii tale neştiute,
privirea fixată într-un punct din sufletul tău
lasă-n urmă răspunsuri transfigurate-n întrebări.
Te aşez în semiluna lor...
căutăndu-te te-am confundat cu mine,
într-o ordine răsturnată a faptelor.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Un poem prins cu trăire în fascinaţia simţurilor.
Frumos, felicitări!
.
Aurora, cu drag
Citit cu mare drag!