"Printre copacii des ieșiți
Din veacuri vechi și iarba brostii,
De lipitori peștii lipiți,
În bălți, se-ngana alor noștrii
Străini muriți, gemând, căsniți.
Și cum răsuna azi de vale
Așa a răsunat mereu,
Zicând la toți că vine jale.
E vuiet dat de Dumnezeu,
Tu Dunării nu sta în cale.”
Așa zicea bâtica mea,
“Ia uite, visine in pom!”
Ținea de mine cât putea.
“E Dunărea cum cere om!
ÎI este foame și te vrea!
Nu te scălda!"
-->
Comentarii