Nu timpul

Nu timpul ...


Nu, timpul nu ne ajunge, să știi iubita mea,
căci vrem oglinzi albastre în taină să cuprindă,
doar îngeri ce ascund atingerea de stea,
în așezarea lumii, ca liniște sub grindă.

Vom adormi iubito, doar prin unghere sumbre,
sub lacrimi rătăcite în vers de atâtea ploi,
ca două tălpi bătrâne ce-au obosit să umble,
la masă e tăcere, rămasă-n vis cu noi.

Suntem deasupra tainei, plutim în visul greu,
la poarta de iubire, în plumb lumini se închină,
ca beznă tu, iubire, ca întuneric eu,
vom fi în alte timpuri și eu și tu ... lumină.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->