nu ştiu de ce

[Petre Ioan Creţu]

de un timp
toate lucrurile din jurul meu
au început să mă părăsească
m-am trezit deodată
între două oglinzi
glisând dintr-una în alta
într-o dezordine perfect browniană,
fără lucrurile
cu care m-am înfrăţit de-o viaţă
pe care le-am îndrăgit le-am iubit le-am urât
în jurul meu doar
liniştea care îţi doare auzul
e ca şi cum
ai deschide o conservă de timp
şi ai realiza
că înainte de a te naşte
înăuntrul cutiei ai avut cuib,
la dracul zici deşi
ai locuit în locuri şi mai rele

acum nici nu ştiu ce îmi
lipseşte mai mult,
poate pantofii maro comozi şi moi,
poate cărţile de tarot, poate laptopul,
poate că tu îmi lipseşti cel mai mult
iubirea mea târzie venită la apus
cu zarea zvârlită
ştrengar peste umăr,
peste sânii tăi rotunzi
îmi este dor şi de câmpia din mine
de poeziile scrise scrâşnit
la marginea patului
în insomniile cumplite ce-mi biciuie trupul sfârşit,
de chitara cu griful plesnit
mai mult o relicvă
de mine
de mine îmi este dor de mor

şi dacă tot am fost părăsit
am să păşesc şi eu în urma celuilalt eu
aşteptând un moment prielnic
să te fur iubito
deşi
ştiu că eşti obosită
şi uzată un pic

până atunci am să scot
din lada de zestre a mamei
sticla de vodcă rusească
ascunsă acolo de tata atunci când m-a văzut
sărutând prima oară o fată pe drum
şi am să beau până când
am să mă contopesc cu eu
cu celălalt eu

[Petre Ioan Creţu]

Mulţumesc mult Ion Rodica Nicoleta

La mulţi ani pentru ieri

[Ion Rodica Nicoleta]

Nici eu nu stiu de ce. Un poem ce merita citit si care nu te plictiseste vreodata. Felicitari! 

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]