Nu ştiu decât drumul metaforei

Ca o călăuză
îmi traversează prin memorie
firul de mătase roşie al poeziei

înfăşurându-se după suflet.

Unde să caut măreţia în cuvinte
când curg peste mine în valuri.

Nu ştiu decât drumul metaforei
genele care-i deschid ochii luminii.

Şi cum să le zidesc în templu
în care să răsune pricesne celeste
cântate de îngeri?

Mă umplu pe interior cu aureole de miere
şi tot ce simt pentru semeni este iertare.

Am rolul să pun în urne alfabetul fierbinte,
frumosul să capete contur de principe
uns al lui Dumnezeu,

Un regat să-mi fac din poeme.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->