După ce se coc cireşele verii
cosesc iarba,
respir mirosul fânului copt,
nu mă tem de somn
nici de sărutul tău pe gât,
o pată roşie
ce-mi rămâne pe inimă.
Nu ştiu să număr
câte bucurii se plimbă pe retină
de-mi amân plecarea.
O boare cu iz de tristeţe
ca o prevestire îmi lasă în gând
clipe tânjind după fericire
pe care le săruţi sub tălpi
şi fugi cu ele de mână.
-->
Comentarii