Inima mea se mai îndrăgosteşte
numai cu ochii,
nu mai risipeşte farmecul trupului tânăr
prin sânge chemarea urcând.
Mai rar scoate capul câte-o vibraţie ascunsă
ce porii mi-i umple cu vise
în anii ce vin încărcaţi cu păcate.
Tot mai atins de chinul durerii
ce devine obişnuinţă,
cad vinovat în propriile gânduri
ca într-o fântână fără ciutură.
Orice mă mai aşteaptă
se hrăneşte din cuvinte galbene
stoarse dintr-o lămâie.
Mai luminos decât un copil în joacă
mă copilăresc alături de el.

Comentarii
Frumoase versuri !
Frumoase versuri!