O veste totuşi îmi macină zilele,
durerea se mută cu suferinţă cu tot
în gândul schilod.
Pe drumurile mele vântul adună nisipul;
pe văi, sub măgurile calcaroase, locuieşte ceaţa.
Ştiu arborii desfrunziţi în pădurile de mâine,
primăvara atât de devreme,
ploile care-mi înmoaie aerul uscat.
Zilnic, intră faptele de ieri în cele de azi,
le văd cum crapă pietrele sub copitele cailor.
Eu, călare, alerg mai departe,
caut cuvintele care s-au strâns în poemele
din gândul meu.
Numai ele au sunet,
le aud cum intră în lumină şi sper
să sparg întunericul, să cobor în sămânţă
şi o altă veste să-mi urce prin trup,
de vreme ce gândurile mi-au înflorit în tine.
în tine.
-->
Comentarii
Mulţumesc Mihaela, pentru apreciere.
Numai bine!
Mulţumesc Floare de mac, pentru lectură şi postarea gândului muzical.
O zi frumoasă!
Mulţumesc Lenuş, pentru lectură şi versuri.
O duminică plăcută!
Gânduri înfloresc
în noapte...
sparg întunericul,
las lumina să pătrundă.
si cuvintele să alunece,
ca o mângâiere de sunete.