Cu fiecare nemărginire suntem aproape bogaţi
nu închişi în orizonturi oarbe,
nemurirea prin moarte se recunoaşte,
numai spirala pretinde înălţime
în conturul ce se gândeşte rotund
ca roata înspiţată.
Undele nimicului nu duc niciunde,
în gândul nostru cremenea se zideşte,
respiră aerul de pe oglinda cerului,
sunt margini înghiţite de nemargini active
buchet de lavă cu fructu-n coacere.
Suflul aproapelui în ceafa durerii
toarnă vinul fierbinte cu mirodenii
în subţirele nărilor,
de istovirea, băută, lumina se apropie.

Comentarii