Am să-mi fracturez lumina
Fără milă, în două oase verzi,
Unul iute și foarte ascuțit
Altul tăcut, atârnat cuminte.
Am să-mi condamn nopțile
Fără recurs, la infinite insomnii,
Una în genunchi, rugă de veghe
Alta la pleoape roșii, de neînchis.
Am să-mi usuc toate frunzele
Fără de soare, crud să-mi cadă,
Toate, în triste, amare grămezi
Răscolite de-un vânt indecis.
Numaidecât, voi sugruma timpul
Să moară nemișcat și în dureri
Căci ne rupe crunt din viață
Ziua pierdută de ieri.
19 01 2013
ȘTEFAN OANĂ
Comentarii
Cu drag VOUA!
Frumos poem