Învățături

Învățături

Învăț să tac sub ochii tăi tăcerea,
ce-a scursă din izvorul de lumină,
mă închin la dimineți, de asta-i vrerea,
copacului, la care nopți se închină.

Învăț să-mi piară cuta de pe frunte,
broboanele ce curg când au vreo vină
și mă închin trăirilor tăcute,
ca șeva care urcă spre tulpină.

Învăț să văd prin geam întunecat,
un dor arsură, dată de-o oglindă,
scriind povești, într-un caiet uzat,
le șterg apoi le fac dor, ce perindă.

Învăț să descifrez taina din zodii,
cad în genunchi și mă închin cenușii,
sau croșetând o pânză de corăbii,
mă nărui vânt, prin crepătura ușii.

Învăț să-mi fac trăirea vad, sau fluvii,
să sorb un val, chiar și rotundul apei,
să fierb din lava mea, mii de vezuvii,
ca tu să-mi fii în zbor, marginea pleoapei.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Învăț să-mi fac trăirea vad, sau fluvii, 
    să sorb un val, chiar și rotundul apei, 
    să fierb din lava mea, mii de vezuvii, 
    ca tu să-mi fii în zbor, marginea pleoapei.

    Minunat..

  • Frumos Ucu!
  • un poem din care razbat reverberatii de dulce iubire, de frumuste nespusa, de lacrima limpede... felicitari! 

Acest răspuns a fost șters.
-->