Învăţă-mă din nou cum e iubirea-nmiresmată
Şi sufletul să-mi vindec de răni adînci de altădată,
Sa nu mai sufăr, purtînd cruntă pecete pe nedrept,
Învaţă-mă sa fiu femeia cea dorită, să mă accept
Învaţa-mă sa fiu aprigă, precum e vântul,
Să ştiu, să pot…ca tine stapîni mereu cuvântul...
Să fiu o stâncă, cînd viaţa mă izbeşte-n faţă,
Învaţa-mă….sa fiu din nou necucerită fortăreaţă.
Învaţă-mă să-mi rîdă ochii, blestemul de dezleagă
Iubind, să cuceresc călătorind o galaxie-ntreagă,
Să nu mai stau înegurată, privirea să-mi fie vie,
Învaţă-mă să brodez în suflet flori, să-ţi dărui ţie.
Învaţă-mă să cred în tine, iubire pură, înălţătoare,
Să ajung visînd...pe alt tarîm de basm, la tine soare,
Să port mereu în inimă, frumoasă, dulce primavară,
Învaţă-mă să fiu privirea clară din ochi de caprioară.
Si te mai rog…învaţă-mă cum să renasc eu din cenuşă
Să reclădesc altar de fericire, să scutur ce mă-năbuşă,
Învată-mă ..iubirea ce am dorit, demult visată
Învaţă-mă…eu îţi promit, iubirea veşnică…şi-adevarată
-->
Comentarii
Multumesc Camelia!
Am lecturat cu placere, frumoase versuri