broască ţestoasă a poposit în braţele
mele. Era în toamna mea. Nu apă,
nu mâncare, nu mângâiere care oricum,
nu părea să o simtă prin carapacea
împotriva lumii. Nu vroia decât să hiberneze.
I-am pregătit culcuşul pe o piatră, într-o copăiţă
albastră să creadă că are cerul deasupra. Până
mai ieri, a dormit. Acum şi-a scos picioarele
din carapace să-noate şi ochii
i-a deschis larg.
Am fugit la piaţă şi din prima măcelărie,
am cumpărat o bucăţică de carne,
de vită
să fie
şi
i-am umplut
cădiţa
cu apă caldă
să se bălăcească
după şuviţele de carne, aruncate de mine,
de undeva de sus. Rămâne însă, întrebarea:
dacă Oaky s-a trezit, oare eu mă voi trezi?
11.03.2014, ora 17,04’
-->
Comentarii