Martie coace o altă primăvară-n muguri,
Frământă verdele crud în amorţite crânguri
Să dospească ploile cu soarele ce zmulge
Vesmântul alb al iernii, seva luminii curge,
Strop prelins în rădăcini spre slavă învierii,
Visul urzit din iarnă trezeşte dor de iubirii.
În uitătura ciutei rănite de curcubeu,
Pan îşi unduie fluierul în duet cu Orfeu.
Cerul nesfârşit albastru cu liliac tivit,
Se joacă prin ramurile de zarzăr înflorit,
Ascultă pe sub aripi de albine strigătul
Vieţii, visând maternale sfârcuri cheamă fătul
Mireasma de iarbă crudă ascunsă în lapte.
Flori, hoaţele de culori din curcubeu furate,
Ademenesc visul fluturilor ţesut în zbor,
Păsări sparg norii albi brodati pe-al cerului ogor.
Din semeţia munţilor până-n val de mare,
natura-şi pictează cald haină de sărbătoare.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Multumesc!
Frumos poem!
Deosebită lirică, m-a încântat!
Felicitări!
.
Aurora, cu drag