O amintire uitată
Anii adunați în spate
Îi odihnesc pe-un scaun rupt,
Gândesc mult că nu se poate
Să rup prezentul de trecut.
M-agăț de zborul unui vis,
Să-ți prind un trandafir în păr
Și-n piept o floare de cais,
La picioare flori de nufăr.
Împodobită ca o zână,
Furată de un Făt Frumos
Pluteați ținându-vă de mână
Într-un ținut de basm, frumos.
Aș vrea parfumul din cuvinte
Să-ți ardă zâmbetul pe buze
Și trupul crud de dor fierbinte,
Dospit de magice ventuze.
Frâu liber dau unui poem,
Din el metafore să strângi;
Ar fi plăcerea unui semn,
Că după altcineva plângi.
Îți urmăresc atent privirea,
Cum pe aripe de îngeri,
Scrutează, sigur, înălțimea
Pentru care arzi și sângeri.
Privirea-nobilează chipul,
Un Grigorescu de-altă dată,
Dar pentru toate vine timpul
Și... amintirea e uitată.
Nelu Părăianu, Roșiile
29 mai, 2016
-->
Comentarii
Anii adunați în spate
Îi odihnesc pe-un scaun rupt,
Gândesc mult că nu se poate
Să rup prezentul de trecut.