Îi fredonam la ureche
frânturi din cântece de iubire
cu note ce sar dintr-o gamă în alta
îmbrăcând tonalităţi înalte.
Când înserarea se adâncea în mine,
ai devenit ademenitoare ispită,
o apă străină şi repede
gata să rupă zăgazuri,
mâinile mele avide şi tandre
dădeau teama la o parte.
Cuvinte alunecau ca o cerneală
se aşază la rând în poeme,
noaptea ca o cometă arzând
se stinge în dimineţi de argint
cu sclipiri metalice.
-->
Comentarii