În iarba credinței, încurcată-n maci,
Stringheră, mă simt precum o buruiană.
Doamne, fii pentru mine precum un vraci
Ce-mi vindecă-existența sahariană
Și-mbrățișază-mă cu har, lumină,
Transformă-mă doar într-o sânziană.
Ți-oi mulțumi în zori și chiar la cină,
Apoi o rugă voi înălța la cer
Împletind gânduri, cu șoapte, în taină.
Când folosesc cuvântul doar ca reper
Și emoția-mi hrănește sufletul,
Trimite-mi, te rog, Tată, poate-un înger
Pentru-a-mi defragmenta rapid cugetul.
Revigorat, curat, plin de iubire
Voi îndulci, cu zâmbete, oțetul.
Prezentul va avea altă menire!

Comentarii
Vă mulțumesc pentru apreciere, domnule Mihai Ștefan Arsene.
Grăitoare imagine, dragă Aurelia. Pupici din Timișoara și mulțumiri.