o, dulce cântec…

o, dulce cântec…
 
o, dulce cântec, mă cheamă marea
și depărtarea,
valuri înalte, spumoase, verzi,
din ochi le pierzi,
în larg corăbii alunecă pe-albastrele unde
în zbor pescăruşi le răspunde,
cântecul lor, ţipăt de noapte,
în neagra singuratate.
aş vrea să iau în braţe nisipul, malul
și dulcele valul,
din spuma lui mi se năzare
crăiasa-n zare,
se-ntruchipează ca în vitralii
șterse madone, palide, stranii.
vin dulci de undeva basme arabe
gătite-n salbe,
văzduhuri de ape adumbrite-n amurg
ce veșnic curg,
ducând cu ele doruri târzii şi vise
spre ţărmuri deschise.
 
 
 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->