O flacără ascunsă în noi

O flacără ascunsă în noi 

Cândva, pe un pod, am privit amândoi 
cursul râului şi norii care treceau, 
inocenţă magică la ceas de seară, 
prin patina timpului, 
furtuna de culoare a pictat în noi. 
Chiar dacă a zburat privighetoarea, 
trilurile ei ne-au rămas impregnate-n vise, 
chiar dacă samuraii vântului vor veni 
să risipească petalele adunate, 
vom rămâne cu tot ce-am simţit şi trăit. 

În articulaţia luminii, prin apa divină 
revărsată asupra noastră, absorbim manganul cuvintelor. 
Un botez al sufletului! Toţi purtăm marea în adâncuri, 
tu, gânditorul meu, ce porţi? 
- O expresie a spiritului, poate nu cea mai dorită! 

Împletirea ei ţine de imaginaţie, spre înţelegere 
am atras totul, - o energie blândă, necesară - 
în cristalul oglinzii ne-am regăsit, 
ne-am atins multe puncte, 
un abandon în bucuria unui sărut etern. 

Priveşte cu lumină viaţa şi clipele primite în dar, 
am păşit prin vieţile noastre în căutarea veşniciei, 
o flacără ascunsă în noi, 
un salt dincolo de moarte, devenind Unul. 

De ce ţi-e frică, de tine, de tot ce simţi, 
de imaginea ta reflectată în mine? 
- Doar de lipsa lui Dumnezeu! 
Dumnezeu e în noi! Alungă-ţi întunericul gândurilor, 
vei păşi, atunci, în lumina libertăţii tale! 

Prin tine aduc, la lumină, adâncul din mine, 
din interiorul tău îmi picuri acele clipe, 
marea eşti tu, marea sunt eu, 
o unică respiraţie, nelinişte, mister, 
dilatarea secundei prezente, 
necuprins, exaltare, melancolie, 
vibraţie, risipiri în petale... în cercuri, sufletul 
a reverberat emoţie pură, acea mare a sufletului întregit 
ce-a ascultat cântecul Luminii şi-al Vieţii, 
lăsând loc mugurilor noi din primăverile ce vor veni! 
Dacă nu-ţi tulbură 
nimeni apele, corabia nu se mai clatină. 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->