O linişte
O linişte ne-apasă între distanţe mari,
când freamătul mai cată în galben de gutui,
la mine frigu-şi lasă-n secundele gheţari,
tăcerea ce mă arde şi n-o spun nimănui.
E liniştea din zboruri ce încă-s neîncepute,
când alta de departe îşi cântă azi chemarea,
o seminoapte-i ziua şi vorbele-s tăcute,
iar noaptea-s pierde somnul, când visul e răcoarea.
Vreau ca să faci de azi, cuvântului cărare,
să faci din depărtare, felia cea de pâine,
să ne întâlnim la masa tăcerii,întâmplare
şi anul să ne fie, o zi în cea de mâine !
Sub freamătul de frunze, s-avem doruri dospite,
iar paşii tăi să-mi fie, tot albul din troiene,
când tropote de doruri, rămase sub copite,
mă îndeamnă ca,să spun de ploaia de sub gene.
-->
Comentarii