O să-ţi reaminteşti

Fără îndoială o să-ți reamintești,

într-o zi,

când eram de luni până luni

nesfârșite duminici cu parfum de tei

şi ne iubeam aşa ghem cum eram,

șurubiță din mătase

adunată pe oase tăioase.

O să-ți reamintești

cum îmi îngheța întâi o geană,

apoi cealaltă,

privirea o lua de nebună la goană

pe gulerul cămășii tale

unde erau împăturite

toate sărutările mele de atunci, dinainte,

iar în palmele dogorite de arșița lui te vreau

îţi stăteau sânii mei, o coapsă

și toate frigeau.

Despre fierbințeala buzelor mele

o să-ți reamintească ea,

ecoul unei alte vocale înfulecând iubiri carnale

pe mânerul lipicios de fotoliu

şuierând lângă urechea-ţi doritoare de șoapte

poezia mea.

O să-ți reamintești, fără să mă urăşti,

când numele din obişnuinţă o să mi-l rosteşti,

iubind-o pe ea,

de ce pe umerii mei urzicau sărutările tale

şi cât de mult mă durea?

Mimând zborul spre stele un minut dintr-o noapte,

fără să aibe aripi şi pletele inelate

doar sâni cu sfârcuri țuguiate purtând nume

de personaje din desene animate,

cu siguranță o să-ți reamintești,

că aceea de lângă tine când te trezeşti

nu sunt eu.

Cu carnea sfâșiată de unghiile timpului,

adulmecându-mi sângele înfierbântat

când ramuri se vor desfrunzi ,

o să-ți reamintești,

că fără mine nu se poate trăi o clipă, nu o zi.

 

 

Veronica Șerban

( februarie 2017)

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->