Iartă-mi tăcerea ce-a cuprins
Un timp ce secol mi-a părut
Dar încercările m-au ”stins”,
Sufletul tare m-a durut!
Dar au trecut...
Deși mai arde jarul greu,
Ce-n suflet încă mi-a rămas,
O să-mi revin! Voi fi tot eu!
Dă-mi doar răgaz, mai am un pas
Să prind iar glas...
Sunt optimist de felul meu,
Încerc să am suflet curat
Doar tac atunci când mi-este greu
Și dacă-mi spui că m-ai iertat
M-ai alinat...

Comentarii
Sărut mâna Lenuș pentru cuvintele tale! Mă bucur mult că ți-a plăcut!
Felicitări pentru acest poem minunat!
De c\te ori ”apari” pe la mine, mă bucură zâmbetul tău. Mulțumesc Mihaela pentru trecere, pentru comentariul și pentru veselia ce o împarți pe unde treci...
Ce frumos!
