Fiecare cuvânt pus unde trebuie
mângâie pulsul inimii
chiar şi când suferinţa sapă adânc.
Uitarea ne va îmblânzi durerea,
vom trăi mai departe-n culorile timpului
aşezat pe umerii tot mai apăsaţi.
Deşi orizontul se apropie
ochii devin tot mai orbi
şi întunericul înghite distanţa.
Cine să oprească această evoluţie
predeterminată?
Noi îmbogăţind fiecare clipă
cu lumina înţelegerii şi acceptării.
Ştiu nimeni nu va opri timpul
dar îl va prelungi în suflet şi trup,
teama fuge din noi,
ne umplem cu liniştea veşniciei
ori poate a învierii.
-->
Comentarii
o poezie ce emana speranta, siguranta, abilitate de manevrare a versului. Felicitari!