O văpaie de iubire
Calci uneori prin vise
și pașii tăi
rămân adânci și reci
în umbra gândurilor
pierdute pe poteci
scântei de ploi ucise
poeme-mpietrite de timp
sunt atâtea iubiri adunate
ce pot să aprindă o văpaie
când nu mai există jăratic
și vântul suflă șăgalnic
în senina primăvară
flori de măr
încep să înflorescă
puse-n suflet şi-n cuvânt
razele soarelui
ne-nvăluie într-o privire
nu le-a oprit
nici furtuna și nici ploaia...
ne-a chemat,
în anotimpuri
aprinse de iubire.
Comentarii
Super!
Frumos... felicitări, Maria !
