prin tihna salcâmilor înlăcrimați,
în zori lumina se revarsă,
frunze gonite de vântul pribeag,
boarea foșnește într-o dimineață,
tăcută și tristă este a noastră bancă.
salcâmii de frunze s-au scuturat,
în liniștea unei zile mai senine,
se leagănă o frunză de câteva zile,
tapiseria toamnei tocită de vreme,
zilele adună după ele multe lacrimi.
salcâmii spun poveștile încet,
se-ndoaie vântul printre ramuri,
parcă gonit de privirea mea,
se ascunde după poarta bine închisă,
toamna cu pași pustii se plimbă.
coboară amurgul peste salcâmi,
ascult murmurul rece al toamnei,
înlăcrimate zile peste frunze cad,
licărește soarele stingher pe cer,
sub bolta desfrunzită framătă vântul.
printre salcâmii acoperiți de brumă,
pe cer felii de umbră și lumină,
scutură cerul câteva picături de ploaie,
într-o zi de chihlimbar frumoasă,
mi-e dor de parfumul petalelor albe.
umbra salcâmilor dispare ca un fum,
printre acordurile vântului tomnatic,
o rază se cuibărește încet pe frunte,
sub învelișul mai gros de frunze,
salcâmul ne așteaptă lângă bancă.
10.10.2019
-->
Comentarii
Frumoase versuri!